Teorii ale personalității și Elizabeth Bennet

Teoriile alese în realizarea acestui eseu sunt cea psihodinamică și cea umanistă a personalității. Teoria psihodinamică a personalității reprezintă unul dintre principalele curente care au explicat personalitatea umană (Anitei, M., 2016), Freud considerând instinctele ca fiind forța motivatoare a personalității, determinând apariția și direcția comportamentului (Bonchis, E., 2006). Teoria umanistă a personalității a fost dezvoltată de cercetători care nu au fost de acord cu principiile psihanalizei. Unul dintre fondatorii acestei teorii, Carl Rogers a introdus conceptul de autoactualizare, individul având tendința înnăscută de a-și dezvolta potențialul constructiv (Anitei, M., 2016), ființele umane fiind văzute ca raționale și conștiente. Rogers respinge ideea conform căreia experiențele trecute exercită o influență asupra comportamentului din prezent (Bonchis, E., 2006). Personalitatea umană poate fi explicată prin aceste conceptele cheie: experiența, procesul de evaluare organicist și conceptul de sine.

Personajul ales este Elizabeth Bennet, protagonista romanului „Mândrie și prejudecată” (Austen, J., 2009), apărut în anul 1813. Ea este al doilea copil dintr-o familie care are cinci fete, fiind considerat ca unul dintre cele mai îndrăgite personaje din literatura britanică datorită complexității sale. Încă de la publicarea romanului, opiniile cu privire la acest personaj au fost împărțite, fiind atât criticat cât și apreciat. Elizabeth are 20 de ani și este descrisă ca o tânără inteligentă, cu "o dispoziție vioaie și jucăușă, care se bucură de tot ce este ridicol". Ea prezintă adesea o impertinență bonomă, fără a fi ofensatoare. La începutul romanului, Elizabeth este descrisă ca fiind mândră de spiritul ei și de acuratețea cu care judecă comportamentul social și intențiile celorlalți. De asemenea, este preferata tatălui și este descrisă de acesta ca fiind "mai isteață decât surorile ei".

Din perspectiva psihanalitică a lui S. Freud, Elizabeth manifestă pulsiuni agresive, sub diferite forme și în diverse situații, precum sarcasmul, tachinarea, umorul. În momentul în care are altercația verbală cu lady Catherine, Elizabeth își susține foarte vehement punctul de vedere menționând că nu se va lăsa influențată de insistențe, că nimeni nu are dreptul să se amestece în treburile ei, neținând cont de părerea unor persoane străine de ea. De asemenea, folosește ca mecanism de apărare reprimarea atunci când povestește prietenelor cu mult haz critica adusă de Darcy la adresa ei, considerându-se o fire vioaie, glumeață, care se amuză de lucrurile ridicole. Conform lui C. Jung, Elizabeth se apropie cel mai mult de tipul simțitor introvert, în sensul că privește lumea reală cu amuzament și bunăvoință, apărând ca fiind rece în relațiile cu ceilalți. Introversiunea lui Elizabeth nu este evidentă, pentru că se bucură și se simte bine în societate, dar o privire mai atentă o găsește frecvent în momente de reflecție interioară.  Deseori evadează pentru a se gândi la diverse lucruri, ca atunci când citește scrisorile de la domnul Darcy și doamna Gardiner.  În plus, "dragostea ei pentru plimbările solitare", glumele ei prietenoase care adesea îi ascund adevăratele sentimente și conversațiile ei intime cu Jane, căreia singură îi dezvăluie cele mai profunde sentimente, toate acestea ne duc cu gândul spre o personalitate introvertită. Faptul că Elizabeth se bazează prea mult pe sentimentele sale, pe prejudecățile sale, o determină să-l evalueze pe Darcy înainte de a-l cunoaște cu adevărat (Rytting, J.B., 2001). Conform teoriei lui K. Horney, Elisabeth s-ar putea încadra în tipul detașat de comportament, prin încercarea de a fi autosuficientă, bazându-se pe propriile resurse, devine sensibilă la orice încercare de a fi influențată, fiind uneori descrisă ca „încăpățânată”. Are un spirit de observație viu, fiind o fire mai puțin îngăduitoare decât sora mai mare, atunci când judecă caracterul altor persoane. Se gândește la familia ei ca fiind una dezorganizată, cu un tată absent și o mamă având tot timpul nevoie de atențiile cuiva.

Din perspectivă umanistă, Elizabeth trăiește o stare de tensiune puternică, putându-se observa o incongruență între sinele ideal și conceptul de sine atunci când  află adevărul din scrisoarea domnului Darcy, fiindu-i rușine de ea însăși. Ea menționează că s-a purtat josnic și că deși se mândrea cu discernământul și agerimea ei, a dat de fapt dovadă de vanitate și neîncredere – ”până în clipa aceasta, nu m-am cunoscut pe mine însămi”. Recunoaște în ea însăși o încăpățânare ce nu-i îngăduie să se lase intimidată „când o vor alții”, iar filosofia ei de viață este aceasta ”gândește-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îți aduce bucurie”. Maslow este de părere că dezvoltarea naturii pozitive a omului este posibilă doar în cadrul unei societăți ce îi oferă condițiile necesare pentru acest lucru și care oferă o mare libertate omului, acesta putând să-și exprime dorințele liber și să ia decizii fără a fi constrâns. Astfel, Elizabeth, deși nu provine dintr-o familie foarte bogată, are totuși asigurate nevoile de bază, fiind motivată de nevoile de dezvoltare și de autoactualizare, precum adevărul, frumusețea, justiția, umorul, simplitatea. Elizabeth poate fi definită ca fiind o persoană „în curs de actualizare”, având conștiința tuturor experiențelor (Bonchis, E., 2006). De exemplu, atunci când vine vorba de talentul său muzical, este conștientă că interpretarea ei nu este excepțională și consideră că oamenii se schimbă „atât de mult, încât mereu, mereu poți observa ceva nou la ei”.

Putem afirma că aceste două teorii ale personalității se opun, teroria umanistă venind ca o critică la adresa celei psihodinamice,  A. Maslow dorind să demonstreze că viziunea pesimistă a lui Freud despre ființa umană este una greșită. Însă, în analiza personajului Elizabeth Bennet putem afirma că cele două teorii se completează reciproc, pentru o mai bună înțelegere a personalității acesteia. O altă teorie care s-ar fi potrivit în analizarea personalității acestui personaj ar putea fi teoria trăsăturilor, în special cea dezvoltată de R. Catell și cei 16-PF, Elizabeth obținând probabil scoruri ridicate la introversie, inteligență, stabilitate emoțională, iar scoruri scăzute la dependența de grup, sobrietate, respectarea ideilor tradiționale.

Bibliografia:

ANIȚEI, M.,CHRAIF. M, BURTĂVERDE, V., MIHĂILĂ, T. (2016). Tratat de psihologia personalității, Ed. TREI

AUSTEN, J. (2009). Mândrie și prejudecată, Editura Adevărul Holding

BONCHIȘ E., DRUGAȘ, M., TRIP, S., DINDELEGAN, C., (2006). Introducere în Psihologia Personalității, Editura Universității din Oradea

Rytting, Jenny Rebecca. (2001). Jane Austin meets Carl Jung: Pride, Prejudice and Personality Theory. PERSUASIONS ON-LINE, a Publication of the Jane Austin Society of North America, 22 (1). https://www.jasna.org/persuasions/on-line/vol22no1/rytting.html?