Cum ocrotim viața emoțională a băieților?

1. Rezumat

Cartea „Crescându-l pe Cain. Să ocrotim viața emoțională a băieților” este scrisă de doi psihologi americani care au lucrat vreme de mai mulți ani în diferite școli de băieți. Această experiență îndelungată i-a determinat să atragă atenția, prin intermediul cărții de față, asupra lipsei de educație emoțională în rândul băieților, al bărbaților și să ofere explicații cu privire la comportamentul acestora. De asemenea, prin numeroasele exemple oferite pe parcursul cărții, autorii ne ghidează spre identificarea de soluții în gestionarea situațiilor mai mult sau mai puțin dificile cu privire la educația băieților, dacă ne aflăm în postura de părinți, profesori, consilieri școlari, terapeuți etc.

Pe parcursul celor 12 capitole, cartea scoate în evidență necesitatea schimbării perspectivei celor care se ocupă de educația băieților, în primul rând prin acceptarea faptului că aceștia au nevoie de educație emoțională, în aceeași măsură cu fetele, au nevoie să fie acceptați și văzuți dintr-o perspectivă diferită decât cea impusă de tradiție.

2. Cuvintele cheie

Inteligența emoțională, viața emoțională a băieților, limbaj emoțional, maturizare emoțională, alfabetism emoțional.

3. Introducere

Cartea își propune să răspundă la două întrebări fundamentale legate de nevoile pe care le au băieții pentru a deveni bărbați integri emoțional și consecințele care apar atunci când viața emoțională a acestora este suprimată. De asemenea, autorii vor să arate cum se utilizează un limbaj emoțional adecvat și cum se comunică cu băieții din primii ani de viață și până la adolescență, inclusiv. Aspectul principal care mi-a atras atenția pe parcursul acestei cărți îl reprezintă demonstrarea faptului că băieții au nevoie să fie înțeleși și spijiniți pe drumul conectării la viețile lor emoționale în aceeași măsură ca fetele.  

4. Cuprins

Pentru a fi capabili să își recunoască emoțiile și să le verbalizeze, băieții au nevoie de educație și alfabetizare emoțională. Din acest motiv, autorii menționează că o mare parte din munca lor constă în sprijinirea băieților să își cunoască emoțiile, să știe să le numească și recunoască. În cazurile în care acest vocabular al emoțiilor nu există, băieții găsesc alte modalități de exprimare, în cele mai multe cazuri prin furie și agresivitate. Acesta ar trebui să fie un motiv foarte mare de îngrijorare pentru cei care se ocupă de educarea lor deoarece băieții care sunt confuzi, nu se maturizează emoțional, vor deveni adolescenți furioși, izolați, iar în cele din urmă adulți singuri, în risc de depresie.

Un alt aspect subliniat de multe ori pe parcursul cărții îl reprezintă faptul că este extrem de important să înțelegem și să conștientizăm că toți băieții au sentimente și că se nasc cu o gamă largă de experiențe emoționale. Cu toate că nou-născuții de sex masculin reacționează emoțional, în medie, mai mult decât fetele, lucrurile se modifică de-a lungul dezvoltării și băieții ajung să exprime tot mai puțină sensiblitate. Acest lucru este determinat, printre altele, de educația emoțională diferită pe care părinții o oferă băieților, o educație influențată foarte mult de stereotipiile tradiționale legate de sexe și, deci, diferită de cea pe care ar oferi-o unei fete.

Capitolul 2 debutează cu un exemplu referitor la problemele cu care se confruntă băieții în perioada grădiniței: în timpul cercului de lectură cei 15 copii, dintre care șase băieți, trebuie să stea pe covor și să aștepte să li se citească o poveste. Dacă majoritatea fetelor așteaptă răbdătoare să înceapă activitatea, cât și unul sau doi dintre băieți, ceilalți „sunt exact la polul opus”, având diverse preocupări care întârzie începerea activității. Pornind de la acest exemplu, autorii atrag atenția asupra faptului că băieții duc o luptă pentru a face față așteptărilor, mai ales în primii ani de școală unde se pune în special accent pe dezvoltarea abilităților verbale, de scris și citit. Acest aspect este problematic deoarece abilitățile menționate mai sus se dezvoltă, în mod normal, mai târziu la băieți. Toate aceste aspecte menționate anterior sunt cu atât mai importante cu cât studiile demonstrează că primii ani de școală sunt esențiali în dezvoltarea motivației de a învăța și stabilirea unor tipare de învățare.

Deși avem multe așteptări de la băieți, câteodată nu avem destule. Pe de o parte, ne așteptăm să facă lucruri pentru care nu sunt încă pregătiți, ca atunci când plâng la despărțirea de mama care îi lasă la grădiniță. Pe de altă parte, atunci când manifestă un comportament nemilos sau nechibzuit, spunem „așa sunt băieții”, fără să le atragem atenția asupra faptului că nu au manifestat respect sau considerație pentru ceilalți. Aceste imagini preconcepute pe care le avem despre băieți sunt numite de autori „arhetipuri” și ne limitează capacitatea de a-i înțelege.

Faptul că sunt mai neliniștiți fizic și mai impulsivi îi face pe băieți să pară mai des că suferă de ADHD. Cei doi psihologi au concluzionat că punerea unui diagnostic de ADD/ADHD reprezintă o altă ocazie de a ignora viața interioară a unui băiat și poate o modalitate de a ocoli viața emoțională a acestuia. Aici este prezentat exemplul unei mame care susținea că fiul ei are ADD deoarece a aruncat cu un obiect în ea, dar în urma discuțiilor a ieșit în evidență faptul că aceasta nu făcuse nimic pentru gestionarea situației, foarte rar impunând limite clare.

Începând cu capitolul patru autorii introduc sintagma de „cultura cruzimii” atunci când vorbesc de experiențele prin care trec majoritatea băieților începând din adolescență în drumul lor spre maturitate. Informații foarte valoroase, însoțite de exemple concrete, se regăsesc și în capitolele referitoare la relațiile și legăturile dintre tați-fii și mame-fii. Pe tot parcursul cărții se pune accent pe faptul că izolarea emoțională, mai ales în rândul băieților, este ascunsă sau deghizată sub forma furiei, sarcasmului și a violenței. Volumul de față atinge și alte subiecte sensibile, trăgând multe semnale de alarmă atunci când vorbim de depresie și sinucidere în rândul băieților, recurgerea la alcool și droguri, dar și cu privire la relațiile pe care le dezvoltă cu sexul opus. La final, autorii oferă 7 indicații despre modul în care noi, ca adulți, putem să îngrijim și să protejăm viața emoțională a băieților, ținând cont de faptul că fiecare băiat este unic și are propria călătorie.

5. Încheiere

Consider că volumul de față trebuie să se numere printre lecturile obligatorii ale părinților de băieți, consilierilor, terapeuților și profesorilor care interacționează în practica lor zilnică cu aceștia. Terapeuții vor învăța că este necesar să caute indicii și să citească printre rânduri atunci când ascultă povestea spusă de un băiat, încercând să scoată la lumină evenimentele, emoțiile din spatele cuvintelor. Pentru ca un băiat să își dezvolte inteligența emoțională este nevoie ca el să recunoască și să înțeleagă emoțiile, atât pe ale lui, cât și pe ale celorlalți. Dacă noi, ca părinți, consilieri, terapeuți sau profesori, suntem conștienți de acest aspect vom contribui la creșterea unor băieți mai puțin înclinați spre violență și mai rezistenți la presiunile negative care vor apărea, inevitabil, din partea grupului, a societății în care trăiesc.

6. Bibliografia

Kindlon, D., & Thompson, M. (2016). Crescându-l pe Cain. Să ocrotim viața emoțională a băieților. Editura Herald.