Cum m-am îndrăgostit de cărți?
Nu am fost îndrăgostită de cărți de când mă știu. Probabil nu te așteptai la această mărturisire. Când eram mică nu aveam nici rafturi pline de cărți, nici părinți care citeau toată ziua. Situația a rămas aceeași chiar și după ce am început școala.
Țin minte și acum momentele în care tata se chinuia să mă învețe să citesc pe abecedarul acela comunist cu coperți albastre, dar tot ce a rămas de atunci e un sentiment de frustrare. Tata are foarte multe calități, dar răbdarea nu este una dintre ele.
Bunica îmi spunea povești, fără să le citească de undeva. Nici acum nu aș ști unde să le găsesc.
Cam pe la 12 ani a venit momentul care mi-a schimbat viața: o cărțulie mică, a cărei poveste nu mi-o amintesc deloc, dar pe care am citit-o la momentul respectiv de vreo trei ori la rând - Caietul cu scoarțe roșii de Valeri Voskoboinikov. Povestea m-a prins atât de mult, la momentul respectiv, încât nu o puteam lăsa din mână. Și acum pot vedea cu ochii minții cum luam cartea cu mine peste tot, chiar și la masă. Acest obicei l-am continuat apoi cu alte povești care mă captivau prea mult ca să mă opresc din citit doar pentru că trebuia să mănânc.
De atunci nu m-am mai oprit. Cărțile mi-au fost alături în toate etapele vieții mele.
Dacă m-ar întreba cineva:
cum a fost viața ta de adolescentă de 14 ani?, i-aș răspunde Citeam Cireșarii, împrumutați de mama de la bibliotecă deoarece eram foarte supărată că toți colegii, cu excepția mea, sunt în excursie la Brașov
cum a fost viața ta în liceu? Împrumutam toate cărțile pe care le găseam la biblioteca orașului scrise de Mircea Eliade și eram îndrăgostită de ”Romanul adolescentului miop”
Cum a fost viața ta în primele luni cu un bebeluș care stătea toată ziua în brațe, la sân? Citeam ”Harry Potter” și îmi imaginam cum va fi când copilul meu va descoperi la rândul lui această carte.
La un moment dat, cineva îmi spunea, într-o discuție, că nu poate citi cărți deoarece nu își poate imagina acțiunea cărții. Când citesc, la mine în cap e o întreagă lume cu locuri fantastice, personaje și acțiuni.
Cum să trăiești fără lumile astea în tine? Și, nu în ultimul rând, de ce ai alege să faci asta?
